Un blogher rus vine la Chișinău și, abia ajuns înapoi, în izba sa de la marginea taigalei, scrie ce oraș urât cu spume e Chișinăul.

După ce a fost martoră a atâtor „rivaliuții” care s-au produs în ultimul secol prin împrejurimi, a venit și rândul Republicii Moldova, stat cu sute de „rivaliuționeri” din „papor” pe kilometrul pătrat, să penetreze istoria cu revoluționarea unui domeniu, măcar.

Frecvența, dar și bipolaritatea acestor scenarii, numai bune de îngrozit civilizația de rit sovietic dintre Prut și Nistru, este o mostră clară de zgândărire a fobiilor locale, în manieră bolșevică. Facem abstracție de faptul că sintagma „lovitură de stat" este forțată în cazul de față, date fiind controversele în privința viabilității noțiunii de stat în cazul bulibășelii geopolitice din teritoriul intitulat generic Republica Moldova. Analizând starea de fapt, confruntarea dintre două grupuri de interese care doresc să își câștige legitimitate prin intrigi politice sau pseudo-manifestări populare, este evident că protagoniștii cântă după partiturile moștenite de la dirijorii urss şi actualizate din mers.